Roverul Perseverance al NASA a identificat pe Marte particule de praf cu dimensiuni de aproximativ 100 de nanometri, o mărime de circa 500 de ori mai mică decât un fir de păr uman. Această descoperire, raportată de Reuters, evidențiază riscurile pe care praful marțian le poate reprezenta pentru sănătatea viitorilor astronauți și pentru integritatea materialelor utilizate în costumele spațiale sau în habitatele de pe planetă. Datele provin din explorarea craterului Jezero, unde roverul se află de la asolizarea din 2021.
Scott VanBommel, cercetător în științe planetare la Universitatea Washington din St. Louis și autor principal al studiului publicat în PNAS, explică faptul că dimensiunea mică a particulelor crește potențialul de a pătrunde adânc în corpul uman. Particulele ultrafine pot ajunge în plămâni și în fluxul sanguin, afectând organele vitale. Pericolul este accentuat de compoziția prafului, care conține siliciu, compuși ai fierului și perclorați, substanțe care sunt considerate nocive pe Pământ dacă sunt inhalate în doze mari.
Instrumentul PIXL, instalat pe Perseverance, a documentat două categorii de particule: cele ultrafine de 100 de nanometri și cele fine, cu diametre sub 2,5 micrometri. Aceste din urmă sunt de aproximativ 30 de ori mai subțiri decât un fir de păr uman. Studiul a inclus și testarea modului în care praful aderă la diferite materiale, precum fibra sintetică Vectran și stratul protector Teflon. Rezultatele arată că fibrele Vectran au reținut particule mai mari, în timp ce Teflonul a acumulat particule mult mai fine.
Deși nu există dovezi că praful ar deteriora direct materialele costumelor, interacțiunea lor este diferită din cauza proprietăților electrostatice. NASA plănuiește trimiterea unor astronauți pe Marte cel mai devreme în anii 2030, iar aceste date vor ajuta la proiectarea sistemelor de susținere a vieții. Cercetătorii analizează soluții tehnice precum sistemele „suitport” sau ecluzele cu două compartimente, menite să limiteze pătrunderea particulelor în zonele de locuit și să faciliteze curățarea eficientă a echipamentelor.
Compoziția și dimensiunea acestui praf marțian îl diferențiază de cel lunar, observat în timpul misiunilor Apollo între 1969 și 1972. În timp ce praful de pe Lună este generat de impacturile micrometeoriților și este extrem de abraziv și ascuțit, praful de pe Marte provine din rocile bazaltice. Procesele de alterare și vânturile de pe Marte tind să rotească particulele, făcându-le mai puțin abrazive, însă dimensiunea lor extrem de mică rămâne o provocare majoră pentru siguranța biologică.
Pregătirea pentru explorarea umană a planetei Marte implică gestionarea unor factori de risc complexi, precum radiațiile și mediul de praf. În cadrul misiunilor spațiale, protecția echipajului depinde de capacitatea tehnologică de a izola habitatele de particulele submicronice. Această analiză a riscurilor toxicologice este esențială pentru dezvoltarea protocoalelor de siguranță necesare în cazul în care oamenii vor locui pe o planetă cu o atmosferă activă și plină de particule fine.