Forțele Aeriene ale SUA (USAF) evaluează o schimbare strategică majoră prin care bombardierele de generația a 6-a, B-21 Raider, vor putea efectua lupte aeriene. Acest model de bombardier, cu un cost de 700.000.000$, va fi dotat cu rachete aer-aer pentru a permite îndeplinirea unor misiuni de superioritate aeriană în medii contestate. Planul vizează și integrarea acestor avioane cu drone de tip „wingman”, cunoscute sub denumirea de Collaborative Combat Aircraft (CCA), pentru a acționa ca parteneri de bătălie.
Propunerea face parte din raportul „Structura pe termen lung a forței de luptă a USAF”, prezentat Congresului SUA pentru aprobare la începutul acestei luni. Documentul prevede că, până în anul 2035, flota va include 1.509 avioane de luptă și cel puțin 500 de drone CCA. Această expansiune presupune creșterea numărului de avioane de vânătoare de la nivelul actual de 1.288, în contextul retragerii unor modele precum F-22 Raptor sau versiuni mai vechi de F-15.
Pentru a atinge aceste obiective, USAF intenționează să achiziționeze avioane F-35 de la Lockheed Martin, precum și modele F-47 și F-15EX de la Boeing. Planul de reconfigurare a forței prevede ca, până în 2035, flota să fie formată în proporție de 60% din avioane stealth. Această structură ar include 40% avioane F-35A Joint Strike, 20% avioane de tip F-47 și F-22 Raptor, restul fiind reprezentat de avioane de a patra generație modernizate, precum F-16 și F-15EX.
Implementarea acestui plan de achiziții masive de peste 70 de avioane de luptă pe an se confruntă cu obstacole semnificative. Raportul subliniază că obiectivele ambițioase ar putea fi îngreunate de realitățile fiscale și de limitările actuale ale producției industriale. Din acest motiv, autoritățile militare analizează și alte opțiuni, precum dezvoltarea unei dependențe mai mari de dronele semi-autonome CCA sau achiziționarea unui avion de luptă complet nou pentru a compensa eventualele lipsă de resurse.
Tradițional, bombardierele USAF, inclusiv modele precum B-52 Stratofortress, B-1B Lancer sau B-2 Spirit, au fost utilizate exclusiv pentru atacuri la sol, descurajare nucleară sau operațiuni maritime. În misiuni precum Operațiunea Epic Fury, aceste avioane au efectuat atacuri de distanță sau misiuni stealth, dar au fost limitate de lipsa munițiilor aer-aer. Ele au trebuit să zboare în pachete de atac cu avioane de vânătoare F-35 sau F-22 pentru a asigura protecția împotriva amenințărilor aeriene.
Evoluția dotărilor militare în cadrul NATO și a forțelor de aviație reflectă o preocupare constantă pentru capacitățile de apărare și de descurajare în contextul tensiunilor geopolitice actuale. Deciziile privind modernizarea flotelor de avioane de generația a 6-a și integrarea sistemelor autonome sunt esențiale pentru menținerea echilibrului de forțe în zonele de conflict și pentru adaptarea la noile tehnologii de război aerian.