România se confruntă cu un risc real de pierdere a unor companii de mari dimensiuni până în anul 2027. Această situație este cauzată de prețurile ridicate la energia utilizată în procesele de producție și de lipsa investițiilor necesare în infrastructura de producție și stocare. Gabriel Biriș, avocat de business și fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor, a tras acest avertisment privind viitorul economiei naționale și competitivitatea industriei.
Lipsa unei strategii coerente în sectorul energetic reprezintă o problemă majoră care afectează direct mediul de afaceri. Gabriel Biriș susține că România este extrem de necompetitivă pe segmentul producției industriale din cauza costurilor uriașe cu energia. În acest context, politicile fiscale aplicate în ultimii ani au avut un rol negativ, descurajând companiile să mai injecteze capital în sectorul energetic pentru modernizare și dezvoltare.
Situația de la Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă a fost utilizată ca exemplu pentru a ilustra lipsa de coordonare. Gabriel Biriș a menționat că unitatea a fost oprită câteva săptămâni din cauza nivelului insuficient al apei, iar perioada de indisponibilitate ar putea fi prelungită. El a criticat faptul că, în timpul acestei perioade, nu s-au realizat lucrări pentru coborârea prizelor de apă, spre deosebire de situația centralelor nucleare din Bulgaria și Ungaria.
Presiunea fiscală asupra populației și a companiilor este în continuă creștere, ceea ce pune sub semnul întrebării reziliența economică a țării. Gabriel Biriș a declarat că țara efectiv nu mai poate suporta cote crescute de TVA sau de accize. Această combinație între energia scumpă și povara fiscală riscă să scadă atractivitatea României pentru investitorii străini și să afecteze capacitatea de supraviețuire a companiilor locale.
Evoluția costurilor la energie și a regimului fiscal este un factor critic pentru stabilitatea macroeconomică. În România, sectorul energetic este supus unor reglementări care pot influența direct marile decizii de investiții. Capacitatea de a menține prețuri competitive depinde direct de infrastructura de stocare și de stabilitatea producției, elemente care, în prezent, sunt sub presiune din cauza lipsei de strategii pe termen lung.
Contextul economic actual este marcat de o tensiune constantă între necesitatea colectării veniturilor fiscale și menținerea competitivității industriale. Deciziile privind taxele și accizele au un impact direct asupra costurilor de producție, influențând modul în care companiile își gestionează fluxurile de numerar și planurile de expansiune. Această dinamică afectează nu doar marile industrii, ci și întreaga structură de consum și investiții din țară.