Incendiile de vegetație de mare amploare pot reduce capacitatea de producție a parcurilor solare cu până la 70% în zonele apropiate de focare. Această scădere drastică este observată pe o rază de aproximativ 50 de kilometri față de locul incendiului, conform unui studiu recent realizat de cercetători din Australia. Pe distanțe mult mai mari, de cel puțin 150 de kilometri, impactul rămâne semnificativ, producția de energie solară putând scădea cu până la 30% din cauza fumului.
Cercetătorii de la Universitatea New South Wales (UNSW) au utilizat date meteorologice istorice și imagini din satelit pentru a crea un model computerizat complex. Acest model a simulat modul în care fumul și particulele aflate în suspensie în aer afectează atât generarea de energie solară, cât și temperatura panourilor fotovoltaice. Analiza a fost bazată pe datele colectate în timpul a două episoade majore de incendii de vegetație care au afectat teritoriul australian.
Efectele au fost extrem de vizibile în timpul perioadei cunoscute sub numele de „Black Summer”, din 2019-2020. În acele zile, producția de energie electrică a scăzut cu 70% în zonele aflate la 50 de kilometri de focare, pe parcursul mai multor zile consecutive. În regiunile situate la peste 150 de kilometri distanță, vântul a transportat fumul spre interiorul continentului, provocând o scădere a producției de până la 30%.
Studiul compară aceste date cu evenimentele din anul 2009, numite „Black Saturday”, din statul Victoria. În acea perioadă, reducerile estimate ale energiei produse au fost mult mai modeste decât în perioada „Black Summer”. Cercetătorii au identificat o scădere de aproximativ 18% în apropierea focarelor și o diminuare de până la 10% în regiunile mai îndepărtate, evidențiind intensitatea diferită a incendiilor de vegetație.
Shukla Poddar, cercetătoare la studii postdoctorale la UNSW și autor-corespondent al studiului publicat în revista Solar Energy, subliniază gravitatea situației. Incendiile de vegetație extreme au devenit tot mai frecvente și mai intense în regiuni precum Australia, California și sudul Europei. Impactul acestor fenomene nu se limitează doar la zonele unde arde vegetația, afectând infrastructura energetică și de la distanțe considerabile.
Pentru a gestiona aceste riscuri, autorii recomandă integrarea informațiilor despre incendii cu datele despre tiparele vânturilor și modelarea traiectoriei fumului. O astfel de abordare ar permite identificarea cu o precizie mai mare a parcurilor solare care urmează să fie afectate. Operatorii ar putea astfel să planifice inspecții, să programeze operațiuni de curățare sau să ajusteze poziția panourilor solare înainte de sosirea fumului.
Evoluția climatologică globală indică o creștere a frecvenței incendiilor de vegetație, ceea ce pune presiune pe stabilitatea rețelelor de energie regenerabilă. Pe măsură ce parcurile fotovoltaice devin o componentă esențială a mixului energetic, vulnerabilitatea acestora la fenomene meteorologice extreme și la poluarea aerului prin fum devine un factor critic pentru planificarea energetică și securitatea furnizării de electricitate.