Vânzarea de haine, accesorii sau obiecte de mobilier prin intermediul platformelor digitale ridică întrebări importante privind regimul fiscal al acestor tranzacții. Diferența fundamentală între vânzarea unor bunuri din patrimoniul personal și desfășurarea unei activități economice depinde de caracterul tranzacțiilor efectuate. În timp ce Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri din patrimoniul personal, acesta nu detaliază în mod explicit condițiile specifice pentru aplicarea acestei reguli.
Tranzacțiile care sunt realizate cu regularitate și continuitate în scopul obținerii de venituri pot fi considerate activități independente. În astfel de situații, veniturile cad sub incidența impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale. Chiar dacă o vânzare nu este continuă, aceasta nu este automat neimpozabilă, deoarece poate fi încadrată în categoria veniturilor din alte surse. Faptul că un bun este second-hand sau vândut online nu stabilește, de la sine, tratamentul fiscal aplicabil.
Regulile europene DAC7 impun obligații de raportare pentru operatorii platformelor digitale, permițând autorităților fiscale să primească date despre anumite tranzacții. DAC7 nu introduce noi taxe, ci facilitează monitorizarea. Pentru a fi scutită de raportare, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: să realizeze mai puțin de 30 de tranzacții și să aibă o contraprestație totală de maximum 2.000 de euro într-un an calendaristic. Depășirea acestor praguri obligă platforma să raporteze datele.
În alte state europene, regulile variază semnificativ în funcție de legislația națională, deși raportarea urmează un cadru comun. În Franța, vânzarea bunurilor personale este, în principiu, neimpozabilă, cu excepții pentru anumite categorii de bunuri. Germania exclude bunurile de uz cotidian din anumite regimuri, dar impune consecințe fiscale pentru bunuri vândute la un an de la achiziție. În Țările de Jos, se face distincția între vânzările private și achizițiile pentru revânzare cu profit.
Autoritățile fiscale utilizează datele raportate pentru a identifica tranzacțiile care necesită investigații suplimentare. Este recomandat ca persoanele care vând bunuri să păstreze documentele relevante privind obiectele vândute, prețurile și tranzacțiile efectuate. Aceste informații sunt esențiale în cazul în care autoritățile solicită clarificări privind natura activității. Gestionarea corectă a documentației poate ajuta la demonstrarea caracterului ocazional al vânzărilor în fața inspectorilor fiscali.
Activitatea de control a ANAF asupra persoanelor fizice este intensă, vizând identificarea riscurilor de neconformare. În primul semestru al anului 2026, autoritățile au analizat elementele patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice cu risc de neconformare, identificând 104 cazuri ce au necesitat investigații. În aceeași perioadă, 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare au dus la constatarea unor sume de aproximativ 255 de milioane de lei.