Vânzarea de haine, accesorii sau obiecte de casă prin intermediul platformelor digitale ridică întrebări privind regimul fiscal aplicabil. Claudia Sofianu și Cătălina Butan, reprezentante EY România, subliniază că distincția dintre vânzarea din patrimoniul personal și o activitate cu caracter economic este esențială. Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri din patrimoniul personal, însă nu detaliază clar condițiile specifice pentru aplicarea acestei reguli în contextul comerțului digital modern.
Tranzacțiile realizate cu regularitate și continuitate pentru obținerea de profit pot fi considerate activități independente. În acest caz, veniturile cad sub incidența impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale. Chiar dacă o vânzare nu este continuă, ea poate fi încadrată fiscal în categoria veniturilor din alte surse. Legislația actuală nu oferă reguli specifice pentru bunurile second-hand, astfel încât tratamentul fiscal depinde strict de circumstanțele concrete ale fiecărei tranzacții efectuate de persoanele fizice.
Regulile europene DAC7 impun obligații de raportare operatorilor de platforme digitale către autoritățile fiscale. Acest mecanism nu introduce noi taxe, ci permite statelor să primească informații despre tranzacții. Pentru a fi exclusă de raportare, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: să realizeze mai puțin de 30 de tranzacții și să aibă o contraprestație totală de maximum 2.000 de euro într-un an calendaristic. Depășirea oricăruia dintre aceste praguri declanșează obligația de raportare.
În alte state europene, abordările fiscale variază semnificativ față de România. În Franța, vânzările de bunuri personale sunt, în principiu, neimpozabile, cu excepții pentru anumite categorii de obiecte. Germania aplică reguli diferite pentru bunurile de uz cotidian și pentru cele vândute la un an de la achiziție. În Țările de Jos, administrația fiscală separă clar vânzările din sfera privată de achizițiile efectuate special pentru revânzare cu profit, care sunt impozabile.
Pentru a evita problemele cu autoritățile, vânzătorii ar trebui să păstreze documentele relevante privind tranzacțiile și prețurile de vânzare. Informațiile colectate prin DAC7 pot ajuta fiscul să identifice cazurile care necesită investigații suplimentare. Este crucial ca utilizatorii să înțeleagă dacă activitatea lor este una ocazională sau dacă a început să aibă caracterul unei afaceri, deoarece acest lucru schimbă complet obligațiile de plată și raportare către stat.
Activitatea de control a ANAF asupra persoanelor fizice rămâne intensă. În primul semestru al anului 2026, autoritățile au analizat elemente patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice cu risc de neconformare, identificând 104 cazuri ce au necesitat investigații. Tot în această perioadă, 180 de verificări fiscale personale și 475 de verificări documentare au dus la constatarea unor sume de aproximativ 255 de milioane de lei.