Un proiect de lege aflat în dezbaterea Senatului României propune instituirea unor mecanisme pentru protejarea intereselor naționale în domenii economice strategice. Această inițiativă legislativă introduce un drept de preempțiune prin care statul ar putea deveni cumpărătorul unor participații sau active declarate de interes strategic. În cazul unei vânzări, statul ar avea prioritate la achiziție, la același preț și în aceleași condiții ca oferta fermă primită de vânzător de la un terț.
Noul mecanism propus extinde rolul statului de la simpla examinare a investițiilor străine directe (FDI) la poziția de cumpărător activ. În prezent, statul poate analiza, condiționa sau bloca anumite investiții, însă proiectul vizează protejarea capacităților industriale esențiale, în special când operatori importanți se află în dificultate financiară sau insolvență. Această schimbare de paradigmă ar putea influența semnificativ procesul de decizie al investitorilor care doresc să înstrăineze active.
Spectrul sectorialelor vizate este extrem de larg, incluzând industria de apărare, energia, industria prelucrătoare, IT&C, sectorul farmaceutic, industria extractivă, aeronautică și infrastructura de transport. Pentru a fi declarat strategic, un activ trebuie să fie obiectul unei hotărâri Guvernului, bazată pe o analiză care demonstrează riscul pentru securitatea economică sau socială. Criteriile pot include atingerea unor praguri precum minim 10% din producția națională sau deținerea a peste 5.000 de angajați.
Din perspectiva pieței de fuziuni și achiziții (M&A), incertitudinea privind momentul în care un activ primește statutul strategic reprezintă un risc major. Proiectul nu exclude ca această calificare să apară chiar în timpul unei tranzacții în desfășurare, iar statutul nu se pierde automat dacă condițiile de la începutul procesului dispar. Investitorii ar putea fi nevoiți să includă verificarea acestui potențial statut strategic în faza de due diligence, alături de analizele financiare sau juridice standard.
Procedura de exercitare a preempțiunii ar putea prelungi calendarul tranzacțiilor cu aproximativ șase luni, perioadă în care vânzătorul este blocat de decizia administrației. De asemenea, regula de aplicare a aceluiași preț și condiții ridică probleme practice în tranzacțiile complexe care implică mecanisme de tip earn-out sau plăți în acțiuni. Consiliul Legislativ a avizat propunerea, solicitând însă clarificarea unor prevederi pentru a echilibra protecția intereselor naționale cu libertatea economică.
În contextul european, orice măsură care face o investiție mai puțin atractivă trebuie să respecte principiul proporționalității și să răspundă unor amenințări reale la adresa intereselor fundamentale. Această tendință de protejare a activelor esențiale este observată la nivelul întregului continent, însă eficiența mecanismului român va depinde de predictibilitatea regulilor. Proiectul se află în procedură de urgență la Senat, cu termen de adoptare tacită setat pentru data de 27 noiembrie 2026.