Elveția rămâne unul dintre cele mai bogate puncte de pe harta economică globală, fiind a patra cea mai bogată țară din lume raportat la PIB-ul pe cap de locuitor, cu o valoare de 126.177 de dolari. În ciuda faptului că cantonalele elvețiene percep impozite pe avere de peste un secol, țara continuă să atragă capital masiv. Această stabilitate este susținută de un sistem fiscal care nu descurajează posesorii de patrimonii mari, spre deosebire de tendințele observate în alte economii majore.
Succesul Elveției ca refugiu pentru marile averi se datorează, conform lui Warren Gorlick, fost consilier pentru politici publice în cadrul Departamentului Trezoreriei SUA, nivelului redus al cotelor de impozitare. În perioada 2000-2025, numărul adulților cu averi cuprinse între 5 și 10 milioane de dolari a crescut anual cu 7,4%. Această creștere constantă demonstrează că taxarea patrimoniului nu determină persoanele bogate să părăsească teritoriul elvețian, chiar dacă impozitul este aplicat regulat.
Sistemul elvețian funcționează prin rate moderate, deși fiecare canton își stabilește propria cotă. De exemplu, în Zurich, un cuplu cu o avere netă de 2,5 milioane de dolari plătește o cotă efectivă de doar 0,24%, ceea ce înseamnă aproximativ 6.000 de dolari pe an. Pentru un individ cu o avere de un miliard de dolari, cota efectivă este de 0,7%, reprezentând o sumă de 7 milioane de dolari anual, o valoare considerată gestionabilă de experți.
Această abordare contrastează puternic cu dezbaterile din Statele Unite, unde Proposition 40 din California propune un impozit unic de 5% pentru rezidenții cu averi de peste un miliard de dolari. Măsura a provocat deja exodul unor figuri economice, precum Sergey Brin, cofondatorul Google, care s-a mutat în Nevada, sau Travis Kalanick, cofondatorul Uber, care a ales Texasul. Oponenții avertizează că taxe prea mari pot obliga fondatorii de startup-uri să își vândă participațiile de control.
În SUA, propunerile de taxare variază de la ideile senatoarei Elizabeth Warren, care vrea 2% pentru averile de peste 50 de milioane de dolari, până la proiectele lui Bernie Sanders și Ro Khanna, care propun 5% pentru miliardari. Warren Gorlick sugerează însă un model inspirat de Elveția, cu o cotă maximă ipotetică de 0,5%. O astfel de taxă aplicată celor mai bogate 1% dintre gospodăriile americane ar putea genera venituri de 200 de miliarde de dolari anual.
Contextul fiscal global este marcat de presiuni bugetare semnificative, în special în Statele Unite, unde datoria publică a atins 40.000 de miliarde de dolari. Guvernul federal se confruntă cu necesitatea de a finanța cheltuielile pentru apărare și cu riscul epuizării fondului fiduciar pentru pensii din cadrul sistemului Social Security în următorii șase ani, ceea ce alimentează discuțiile despre noi surse de venituri prin impozitarea averii.