România ocupă prima poziție în Uniunea Europeană în ceea ce privește gradul de dependență al companiilor private de creditul furnizor, conform datelor prezentate de Luminița Moroșan, Competence Center Manager Credit and Bonds, GrECo România. Nivelul acestei dependențe este estimat între 60% și 65%, situând țara la același nivel cu Bulgaria și Croația. Situația este marcată de o utilizare intensă a creditului comercial față de cel bancar, în contextul unor termene de plată care depășesc normele recomandate.
Disciplina de plată în cadrul companiilor private din România este considerată insuficientă, cu o medie de încasare de aproximativ 80 de zile. Deși acest interval a cunoscut o scădere față de perioadele trecute, el rămâne peste pragul de 60 de zile recomandat de Uniunea Europeană. Luminița Moroșan a subliniat că, în ciuda creșterii creditului bancar în ultima perioadă, raportul dintre creditul bancar și cel furnizor rămâne de aproximativ unu la trei, indicând o reliance masivă pe creditul comercial.
Situația este mult mai critică în cazul companiilor de stat, unde termenele de plată depășesc pragul de 280 de zile, generând dificultăți majore în fluxul de numerar. Acest comportament de plată afectează grav sectoare precum construcțiile, unde întârzierile se propagă prin efectul de domino către toți partenerii de afaceri. Interdependența dintre companii, bazată pe creditul furnizor, face ca întârzierile de la marii actori să creeze turbulențe în întreaga rețea de furnizori și subcontractori.
Piața asigurărilor de creanțe traversează o perioadă de instabilitate, fiind raportată o creștere semnificativă a incidentelor de neplată. Valorile acestor incidente au crescut cu peste 60% față de anul precedent, în timp ce numărul lor a înregistrat o creștere de 20%. Luminița Moroșan a menționat că, deși sănătatea financiară a companiilor românești pare încă stabilă, numărul notificărilor de neplată este în ascensiune, ceea ce duce la o creștere a cotațiilor pentru polițele de asigurare.
În sectoarele de transporturi și construcții, riscurile sunt accentuate de polițele cu daunalități ridicate, fenomen care pare să se generalizeze pe piață. Deși pentru polițele fără daunalitate se pot menține cote bune, există un trend clar de creștere a costurilor de asigurare. Pe termen lung, cel mai mare risc identificat pentru România în perspectiva anului 2027 este riscul de downgrade, o evoluție care ar putea afecta stabilitatea financiară a țării.
În contextul economic actual, monitorizarea fluxurilor de numerar și a termenelor de plată este esențială pentru stabilitatea companiilor. În România, gestionarea creditului comercial este strâns legată de capacitatea de plată a companiilor de stat și private, care influențează direct lichiditatea pieței. Evoluția indicatorilor de risc, precum creșterea incidentelor de neplată, indică o presiune sporită asupra segmentului de asigurări de creanțe și pe necesitatea unor termene de plată mai scurte.