Agricultura din România se confruntă cu necesitatea de a trece de la un model bazat pe exportul de materii prime la unul centrat pe procesare și produse finite. La evenimentul ZF Agrobusiness & Food Summit 2026, experții au subliniat că succesul economic depinde de integrarea lanțului alimentar și de dezvoltarea unor unități de producție care să aducă valoare adăugată local. Această tranziție este esențială pentru a transforma sectorul într-un motor real de creștere a economiei naționale.
Emanuel Oprea, investitor în agrobusiness și membru al Consiliului de Administrație al Poultry Investment, a evidențiat problema de strategie și structură a țării. România exportă materie primă, dar importă produse cu valoare adăugată, cum ar fi carnea sau lactatele. El a menționat că sectorul trebuie să se concentreze pe întregul lanț valoric, de la producția vegetală până la procesare, pentru a deveni competitiv și a reduce dependența de importurile de produse din carne și lapte.
Pentru fermierii mici și mijlocii, asocierea reprezintă o soluție pentru accesul la capital, echipamente și piețe de desfacere. Un exemplu este Cooperativa Agricolă Podișul Transilvaniei, unde 21 de membri care gestionează 33.000 de hectare au început construcția unei fabrici de ulei în Turda. Această unitate va avea o capacitate planificată de 600 de tone pentru floarea-soarelui, rapiță și soia, vizând trecerea de la simpla vânzare a recoltei la producția de bunuri finite.
Totuși, procesarea necesită resurse semnificative, inclusiv know-how și forță de muncă, elemente care lipsesc în prezent. Iulia Blagu, administrator al Agromec Gîrbovi, a explicat că diversificarea nu este un pas imediat, deoarece fermierii nu au automat competențele de procesatori. Ea a subliniat lipsa forței de muncă necesare pentru a deschide o moară sau alte unități de procesare, precum și necesitatea unui capital care să nu fie extras direct din profiturile limitate ale producției de cereale.
Situația financiară a sectorului este marcată de dificultăți, în contextul în care numărul insolvențelor a crescut cu 12% în primele nouă luni din 2026 față de perioada similară din 2025. Ionuț Daniel Coleașă, COO al CITR, a indicat că, dintre 4.000 de companii analizate în sectoarele agricole, 1.700 se află în insolvență iminentă sau sunt restructurabile. Aceste companii cumulează datorii de 37 de miliarde de lei, ceea ce pune presiune pe stabilitatea întregului sistem de producție și procesare.
Contextul economic actual este influențat de un „foarfece al prețurilor”, unde costurile cu inputurile au crescut cu aproximativ 7%, în timp ce prețurile la poarta fermei au scăzut cu 5,7%. Această disparitate erodează marjele de profit ale producătorilor, făcând ca investițiile în tehnologie, irigații sau depozitare să nu mai poată fi susținute exclusiv din resurse proprii. Astfel, accesul la fondurile europene și la parteneriate stabile cu procesorii devine critic pentru supraviețuirea fermelor.